- coexisténţã
- s. f. [x pron. gz], pl. coexisténţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
coexisténţã
Look at other dictionaries:
coexistenţă — COEXISTÉNŢĂ, coexistenţe, s.f. Existenţa simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează… … Dicționar Român
concomitenţă — CONCOMITÉNŢĂ, concomitenţe, s.f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistenţă. – Din fr. concomitance. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONCOMITÉNŢĂ s. 1. coexistenţă, paralelism, simultaneitate, sincronism.… … Dicționar Român
dualitate — DUALITÁTE, dualităţi, s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistenţă a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [pr.: du a ] – Din fr.… … Dicționar Român
ambivalenţă — AMBIVALÉNŢĂ, ambivalenţe, s.f. Existenţă concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence. Trimis de ana zecheru, 02.12.2002. Sursa: DEX 98 ambivalénţă s. f. → valenţă Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
biculturalism — BICULTURALÍSM s. n. coexistenţă a două culturi naţionale. (< fr. biculturalisme) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
clivaj — CLIVÁJ, clivaje, s.n. Clivare; proprietate a unor minerale şi roci de a se desface în plăci sau în lame după suprafeţe plane. – Din fr. clivage. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLIVÁJ s. (min.) clivare. Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
contradicţie — CONTRADÍCŢIE, contradicţii, s.f. 1. (fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legatură, coexistenţă şi luptă a laturilor (latură), proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii… … Dicționar Român
diglosie — DIGLOSÍE s. f. 1. malformaţie dintr o limbă bifidă. 2. coexistenţa, în aceeaşi ţară, a două limbi diferite (una savantă şi alta populară) sau a două stadii ale aceleiaşi limbi. (< fr. diglossie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
dualism — DUALÍSM s.n. 1. Concepţie, doctrină care consideră ca principiu al existenţei două elemente diferite şi ireductibile, materia şi spiritul. 2. (impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr o uniune personală între… … Dicționar Român
heterocarioză — HETEROCARIÓZĂ s. f. coexistenţa în cadrul aceleiaşi celule a unor nuclei genetic deosebiţi. (< fr. hétérocaryose) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
